Ziua Orasului Coimbra este sarbatorita in data de 4 iulie. Coimbra City Festival este organizat atunci in onoarea reginei Sf. Elisabeta, sotia regelui Dom Dinis si patriarh al orasului. Festivitati religioase sunt organizate numai in anii pari, insa ziua orasului este sarbatorita anual, in luna iulie. Dintre evenimentele speciale, amintim focurile de artificii in timpul marsului de noapte al penitentilor.

Insa cele mai renumite in Coimbra sunt festivalurile studentesti. Queima das Fitas este festivalul absolventilor de Medicina. Latada sau Festa das Latas este o parada de bun venit, organizata la inceputul fiecarui an universitar, in onoarea noilor studenti (Caloiros). Festa das Latas dateaza din sec. XIX cand studentii din Coimbra au simtit nevoia sa isi exprime bucuria legata de revedere si de inceputul unui nou an academic. Cel mai celebru eveniment este parada cunoscuta sub denumirea de Latada. Dupa ce strabat in alai strazile orasului, noii studenti sunt botezati in raul Mondego, intrand astfel in fratia academica Coimbra. Studentilor care trec in anul al doilea li se inmaneaza cate o mica panglica (Grelos), care poarta culoarea reprezentativa a facultatii la care este inscris fiecare. De asemenea, se poarta costume speciale, realizate de catre studentii mai mari si pancarde cu critici la adresa facultatii, a sistemului educational, a profesorilor etc.

Festivaluri din Coimbra

Cel de-al doilea mare festival studentesc este Quima das Fitas (Arderea Panglicilor). Mai important decat primul, acesta are loc la finalul celui de-al doilea semestru al anului universitar in curs (de obicei, la inceputul lunii mai) si prilejuieste una dintre cele mai mari petreceri universitare din Europa. Dureaza opt zile, fiecare pentru una dintre cele opt facultati ale Universitatii din Coimbra: Litere, Drept, Medicina, Stiinte si Tehnologie, Farmacie, Economie, Psihologie si Stiinte ale Educatiei si Educatie Fizica si Sport. Festivitatile academice sunt deschise intregii comunitati si atrag un mare numar de turisti nationali si internationali. In timpul Queima das Fitas se bea mai multa bere decat intr-o saptamana la Oktoberfest din Munich, Germania.

Portugalia are un numar remarcabil de festivaluri spectaculoase si sarbatori, incluzand Festivalul Saptamanii Sfinte, Festa de Sao Joao (in iunie). In afara sarbatorilor nationale precum Feira do Cavalos si Gastronomia, orasele si satele au propriile sarbatori. Unele dintre acestea exista de cateva secole. Festivalurile mai noi, precum cele de film si de arta, sunt de asemenea foarte raspandite la nivel national. Cele care urmeaza reprezinta cateva exemple dintre cele mai populare:

• Carnavalul portughez este organizat in luna februarie, pe durata a trei zile, inaintea Miercurii de Cenusa. In Portugalia, aceasta perioada poarta denumirea de „entrudo”, numele comemorativ al inceputului postului Pastelui. In cateva regiuni din Portugalia, Carnavalul este sarbatorit cu costume impresionante, petreceri, dansuri, spectaculoase parade de costume – in special la Lisabona, Loulé (Faro), Nazaré, Torres Vedras, Ovar, Mealhada, Viana do Castelo, Sines, Alcobaça si Funchal.

• Duminica Floriilor (Domingo de Ramos) este sarbatorita cu o saptamana inainte de duminica Pastelui. Oamenii duc la biserica, in procesiune, ramuri de salcie si de rozmarin, pe care preotul le binecuvinteaza in timpul slujbei.

• Ziua Nationala a Portugaliei si Ziua lui Camoes sunt sarbatorite pe 10 iunie. Atunci se celebreaza independenta de stat a Portugaliei impreuna cu ziua poetului national portughez, Luis Vaz de Camoes, care a relatat povestea descoperirilor navale portugheze in poemul epic „Os Lusiadas”, aparut in 1572. In aceasta zi au loc numeroase evenimente culturale.

• Ziua Sf. Martin si Ziua Femeii au loc in data de 9-10 noiembrie. Ziua Sf. Martin incepe in dupa-amiaza zilei de 10 noiembrie, cand oamenii mananca castane prajite si beau jerupigia si agua-pé. Copiii se mazgalesc pe fata cu carbunele utilizat la gratarul pentru castane. Pe 9 noiembrie se sarbatoreste Ziua Femeii, la festivitati luand parte numai femeile. Se mananca, de asemenea, castane prajite.

Festivaluri traditionale in Portugalia

In valea raului Duoro se produc acei struguri din care se fabrica autenticul vin de Porto. Numeroase crame care produc acest tip de vin au denumiri englezesti, ceea ce atesta originile britanice ale fondatorilor lor. Croft a fost una dintre cele mai importante crame exportatoare, alaturi de alte firme englezesti si scotiene. Numele cel mai bine cunoscute includ Graham, Cockburn, Warre, Taylor, Krohn, Niepoort, Dow si Churchill. Domeniile traditionale portugheze, numite quintas, sunt Ferreira si Quinta do Infantado.

Vinurile portugheze

Viile portugheze, situate pe mici terase, sunt literalmente suspendate pe pantele unor defileuri abrupte. Din cauza acestei situari si din cauza climei, acesta este unul din cele mai dificile si mai salbatice terenuri viticole din lume. In asemenea conditii se coc strugurii care dau vinuri cu arome si gusturi nemaiintalnite.

Ceea ce da vinurilor de Porto calitatea unica si aroma este combinatia originala de sol, clima si tipurile de struguri care cresc pe valea raului Duoro, situata la granita cu Spania. Exista cinci principale tipuri de struguri: Touriga Nacional, Tinta Roriz, Tinta Barroca, Tinto Cao si Touriga Francesa, care cresc pe un sol predominant stancos, pe pante abrupte. Recoltarea strugurilor are loc in perioada 15 septembrie – 15 octombrie. Pe multe din mosii, mustul de struguri se obtine prin strivirea lor cu picioarele in mari recipiente, operatiune care dureaza multe ore si care, conform specialistilor, confera vinului calitati deosebite.

Butoaiele de vin sunt transportate in pivnitele din Villa Nova de Gaia, un celebru cartier din orasul Porto. In afara de Porto si Madera, cel mai mare succes international viticol portughez este un vin spumant, demidulce, numit Mateus Rose.

Existenta unui Muzeu National al Azulejo la Lisabona dovedeste clar valoarea acestei arte in Portugalia, o valoare care decurge nu numai din imensul patrimoniu care exista in intreaga tara si pe vechile teritorii ale fostului imperiu portughez – din Brazilia pana in tarile Africii si in India -, ci si din faptul ca este o trasatura revelatoare, ieri ca si astazi, a inteligentei pragmatice si a sensibilitatii portughezilor.

Muzeul National al Azulejo este astazi unul dintre cele mai importante muzee de ceramica din lume. Aici se afla o importanta colectie de azulejos, iar vizitandu-l, cu siguranta vi se va deschide gustul pentru a vizita ansamblurile de azulejos, care sunt raspandite peste tot in Portugalia, o ocazie excelenta pentru a vedea relatia profunda care exista intre azulejos, arhitectura si oras.

„Azulejos” este cuvantul portughez care desemneaza o placuta de ceramica a carei suprafata este decorata si pictata. Folosirea azulejos la decorarea constructiilor este destul de frecventa si in Spania, Italia, Olanda, Turcia, Iran si Maroc, insa in universul artistic portughez azulejos ocupa un loc cu totul si cu totul particular – prin durata utilizarii sale neintrerupte timp de mai mult de cinci secole, prin modul de aplicare, prin modalitatea in care aceasta tehnica a fost perceputa de-a lungul secolelor.

Aproape ca nu exista niciun contrast care sa descrie mai bine Portugalia decat aceasta imbinare stranie a amuzantelor cladiri cu azulejos, reflectand ludicul, spiritul vizionar si imaginar, cu tristetea din cantecul traditional – fado.

Coridele portugheze

Trebuie sa stiti ca in luptele cu tauri din Portugalia acesta nu este ucis in fata spectatorilor, ci este imobilizat si dus in spatele arenei, unde este omorat de un macelar. Rar, daca taurul a dat un spectacol exceptional, ranile ii sunt vindecate si apoi este lasat sa traiasca la o ferma sau sa participe la competitiile de „rodeos” din California.

Coridele portugheze

In Portugalia, spre deosebire de Spania, cea mai importanta figura din arena este cea a cavaleiros si nu a matadorilor.
Luptele cu tauri nu sunt acceptate in unele parti ale societatii portugheze. Totusi, regiunile din sud precum Ribatejo si Alentejo si insulele Azore sunt mai interesate de corrida de touros, in timp ce in regiunile din centrul si nordul Portugaliei, aceasta nu prea se practica deloc.
Disparitia coridei in aceste regiuni se datoreaza omogenizarii si uniformizarii subiectivitatii morale a culturii europene si a standardelor etice. Cel mai renumit oras portughez pentru practicarea coridei este Vila Franca de Xira.

Marele cutremur de la Lisabona a avut loc dimineata, in timpul unei sarbatori religioase – Ziua Tuturor Sfintilor. A distrus unul dintre principalele centre culturale ale Europei, dand o lovitura puternica natiunii portugheze atat de mandre in urma marilor descoperiri geografice. Forta cutremurului a fost atat de mare incat valurile tsunami au ajuns pana in Anglia, socul fiind resimtit pe mari portiuni din Atlantic.

Pierderile impresionante de vieti omenesti si numeroasele efecte psihologice au creat un vast interes stiintific pentru studierea acestui tip de fenomene. Astfel, marele cutremur de la Lisabona, fiind primul cutremur studiat stiintific, a dus la nasterea seismologiei moderne. Dupa estimarile actuale, cutremurul ar fi avut o magnitudine in jur de 9 grade pe scara Richer, epicentrul fiind situat la 200 km de extremitatea sud-vestica a Portugaliei, Capul St. Vincent.

Marturiile contemporane sustin ca miscarile tectonice au durat in jur de sase minute, provocand fisuri gigantice. Putinii supravietuitori relateaza fenomene nemaintalnite: oceanul s-a retras mult in larg, la cateva sute de metri, dand la iveala numeroase epave care esuasera in secolele trecute. La patruzeci de minute de la retragerea oceanului, a avut loc un fenomen si mai inspaimantator: un tsunami urias a maturat portul si partea joasa a orasului, fiind urmat de alte doua valuri uriase. In zonele neafectate de tsunami au izbucnit incendii, pe alocuri flacarile arzand timp de cinci zile.

Regele Joao I si primul ministru, Marchizul de Pombal, si-au depus imediat tot efortul pentru a reconstrui Lisabona, care avea sa renasca din propria cenusa – un oras nou si perfect armonios.

In ceea ce priveste ingredientele de baza, acestea sunt: pestele, carnea, legumele si fructele. Codul este pestele cel mai consumat in Portugalia, in special in forma uscata si sarata (Bacalhau); urmeaza apoi, din abundenta, sardinele si macroul; fructele de mare sunt bine reprezentate prin creveti, caracatite, sepia, moluste si o lista aproape fara de final de alte crustacee care convietuiesc in apele Atlanticului; tonul este folosit pentru preparaea gustoaselor fripturi de ton, in special in Insula Madeira. Mari consumatori de peste, portughezii nu se dau insa inapoi de la carnea de porc, fiind influentati aici de spanioli, in special in prepararea gustosilor carnati pe baza de carne de porc; se consuma insa si vita si pui, iar in multe cazuri, carnea este fripta la gratar dupa ce se marineaza in vin de Porto, sau se face la cuptor, la foc mic, in acelasi vin popular. Rosiile, varza si ceapa sunt cele mai folosite legume, in special la prepararea mancarurilor la cuptor; urmeaza apoi cartofii, orezul, dar si salata proaspata. Pepenii galbeni, strugurii, ananasul, portocalele, dar si bananele (in Madeira) sunt cele mai consumate, in special ca desert, la finalul meselor.

Bacalhau

Dintre cele mai renumite feluri de mancare amintim: Bacalhau – codul, pestele national al Portugaliei poate fi gatit intr-o multitudine de feluri, iar Bacalhau reprezinta forma cea mai populara, codul uscat si sarat; Caldeirada – este o tocanita pe baza de peste, facuta la foc mic; se mai adauga ceapa, usturoi, rosii si cartofi si doar un strop de ulei de masline;
Caldo Vedre – este cea mai populara supa a Portugaliei, facuta pe baza de cartofi presati si de ceapa presata, alaturi de mazare tocata si de varza taiata franjuri; deobicei, varianta carnivora cuprinde si cateva felii de carnati afumati de porc; se spune despre Caldo Verde ca nu trebuie ratata de nici un turist; oricum, orice masa traditionala portugheza include obligatoriu o supa; Tripas à moda do Porto – credeati ca doar romanii consuma burta de vita? Si portughezii folosesc asa ceva, in special in zona orasului Porto; aceasta mancare consta in bucati de burta de vita facute la cuptor alaturi de boade de fasole alba si de rosii;
Queijo da Serra – este cea mai populara specialitate de branza a Portugaliei, fiind marca protejata, facuta din lapte de oaie crescute pe cele mai inalte varfuri ale muntilor Portugaliei; are o aroma foarte puternica si este realizata intotdeaua manual, urmandu-se pasi stricti; Cozido à portuguesa – reprezinta o tocanita pe baza de legume si de carne (poate fi de porc, vita sau pui, dar si felii de carnati); legumele sunt compuse din varza, cartofi, mazare, morcovi, si se mai adauga doar putin ulei de masline si orez fiert;
Pastéis de Nata – este desertul national, omniprezent in patiserii, cofetarii si magazine alimentare; este o mica tarta umpluta cu crema de vanilie si presarata cu scortisoara si zahar pudra, coapta apoi la cuptor.

Cozido à portuguesa

Nici specialistii muzicali nu se pot pune de acord in privinta adevaratei origini a fado. Desi cuvantul vine din latinescul fatum care inseamna soarta, unii sunt de parere ca lamentatiile sunt o mostenire de pe vremea ocupatiei maure. Altii spun ca fado descinde dintr-un dans african din Brazilia, in timp ce cel de-al treilea grup considera ca puternicul caracter melancolic se datoreaza pescarilor si marinarilor portughezi, care isi cantau dorul de acasa in timpul lungilor absente pe mare.

Fado, cantecul traditional portughez

Fado a fost facut popular de catre interpreta Maria Severa, care s-a stins din viata la varsta de 26 de ani si a devenit subiectul primului film portughez. Viata sa a inspirat numeroase cantece fado, poeme, nuvele si piese.

Amalia Rodrigues a fost aceea care a facut cunoscut fado in sec. XX in afara Portugaliei – in intreaga Europa, in Japonia, America de Sud si in Statele Unite. A fost creditata cu definirea stilului acestei muzici si la decesul acesteia, in 1990, guvernul portughez a declarat trei zile de doliu national si i-a organizat funeralii de stat. Fiind un simbol national, a fost inmormantata in Pantheonul National de la Lisabona. CD-ul ei – „Arta Amaliei” – reprezinta una dintre cele mai bune introduceri la muzica fado. Pentru inregistrarile contemporane, cele mai bune alegeri sunt: „Fado em Mim”, „Transparente” si „Fado Curvo”, cantate de Mariza.

Cand vizitati Lisabona, a petrece o noapte la „casa de Fado” sau intr-un restaurant fado este o experienta esentiala. Veti gasi numeroase astfel de restaurante in Bairro Alto si in Alfama. Insa cea mai buna casa de fado este Senhor Vinho din cartierul Lapa. Intrarea este in jur de 15-20 de euro, iar daca doriti sa serviti si o cina in stil portughez costurile se vor ridica la aproximativ 50 de euro de persoana.

Daca doriti sa aflati cat mai multe despre istoria fado, vizitati Muzeul Fado de la Lisabona.

Fado traditional; Dulce Pontes – Cancao do Mar
http://www.youtube.com/watch?v=MSIGWEcR5Dc